OCS Community > The muSic

Concertele OCS

(1/1)

oama:
A trecut foarte mult timp de când n-am mai „cronicat” un concert OCS. Faptul că o fac acum nu face decât să dovedească că merită.

Abia aşteptam concertul ăsta de aseară, dar, cumva, se făcuse 9 şi eu tot acasă eram. Obosită de la muncă, somnoroasă de la nişte pastile pe care le iau, tot ce vroiam era să dorm. Cu chiu, cu vai, am tras de mine şi m-am târât la maşină. Niciodată (sau aproape niciodată) nu mi-am dorit să fiu în altă parte când cântă OCS, dar, vă zic, aseară, mi-aş fi dorit să dorm.

Asta, cel puţin, până când am ajuns la Club A. Club A... este... este un loc magnific. Nu, mai bine... magnetic. :) Poţi să nu te duci niciodată în Club A, şi când îi calci pragul prima oară, tot ca acasă te simţi. Eu i-am mai călcat pragul. Într-o vreme, eram client fidel, dar asta într-o vreme. Lately, nu am mai fost de aproape un an, şi m-a bucurat (re)decorul locului, m-a bucurat că şi-au permis să mai facă una, alta, să mai cumpere/închirieze o lumină, o boxă şi, cred că pentru prima oară în viaţă, m-a bucurat faptul că m-am aflat sub un aparat de aer condiţionat (bine calibrat, de altfel).

Ce nu m-a bucurat, şi am început să observ cu stupoare, este că oamenii care vin la concerte la OCS nu mai sunt, ca acum să zicem 10 ani, migratori. Ei nu mai vin la concerte, ei au cluburile lor. La Tago Mago – un public; la Fabrica – alt public; la Club A – cu totul şi cu totul alt public. Singurele feţe cunoscute de aseară (din public, I mean, că au mai venit nişte oameni dragi mie care lucrau cu sunetu’, nu cu dansatu’) au fost Ceaut, Zevzec (la care n-am ajuns de aglomeraţie) şi SistemInconştient (pe care l-am văzut în treacăt când plecam). Atât! Dubioasă treabă.

Şi încă o chestie care nu m-a bucurat... Era un nene bodyguard în faţă şi, de data asta, nu cu el am treabă. Omu’ încerca să-i zică unuia să stea şi el un pas mai în spate; eu eram urcată jumate pe scenă, că nu aveam loc, efectiv. Şi ăla m-a arătat la bodyguard, as in „ia uite, ea de ce are voie?” Bodyguardul a râs de el, eu m-am uitat urât, as in „are you seriously gonna screw me over?” şi asta a fost. If the kids are united... Dar uite că nu-s!

Aşa, să ne întoarcem la poveste. Am ajuns pe la 10. Concertul a început la 11. Nu mai era loc să arunci nici măcar un băţ, nici nu vreau să ştiu ce s-ar fi întâmplat în caz de incendiu sau ceva. Vreo 400 de oameni cel puţin, dacă se poate aşa ceva la Club A. Un sunet exemplar (hats off to Albert & crew once again). Un setlist... obişnuit, dar (dez)obişnuit, că dacă n-au mai cântat de mult (eu experienţa Tago Mago nu o iau în considerare)... şi 2 piese noi/vechi, dintre care una m-a amuzat teribil din cauza numelui formaţiei mele (a se citi la postul cu alte concerte) – tremurând şi ea de frică, stă pitită o pisică... :D Un OCS în formă de zile mari, dar tre’ să întreb: Cezar, ce-ai avut cu basu’? Aşa-i frumos, să stingi ţigara pe el? ;)) Acu’, io ştiu că-i al tău, dar dacă nu-ţi mai place de el, give it up for adoption! :P Glumesc...

La Club A am văzut primul meu concert OCS, acum mai bine de zece ani. La Club A am crescut şi am învăţat multe despre multe formaţii româneşti. La Club A s-au căsătorit părinţii lui Cezar (aşa zice el, cel puţin). La mulţi ani, Club A, şi la mai multe concerte OCS, că dacă doar cu 5 vă lăudaţi, nu e bine (ăsta fiind al şaselea).


PS: OCS sună şi arată mult, mult mai bine pe scene înghesuite în cluburi unde se ascultă blues înainte de concert, decât în locuri „cool”, „alternative”, cu DJ şi electro.

formerly_known_as_be_free:
Mi-e dor de tot...

anca85:
Ce concerte sunt pe viitor si in ce orase?

Navigare

[0] Indexul de Mesaje