Inception
Pentru filmul asta am riscat si m-am dus la cinema, dupa ce-am stat departe de el mai bine de 4ani. La vederea posterului si a headline-ului care s-a deosebit de neinsipirat am crezut sceptic ca va fi o aceasi Marie cu alta palarie, adica un alt film ca Shutter island, The machinist sau Memento, in care personajul principal alearga de nebun dupa criminal si la final realizeaza ca el e vinovatul. nu m-am bucurat de calitatea imaginii(la care ma asteptam sa fie un super hd, nu la fel ca acu 10 ani - am si platit pentru 3 persoane), dar sunt fericit ca mi-a distrus asteptarile, dupa care am aflat ca Nolan a regizat si Memento, adica nu era tampit sa refaca acelasi idee.
Stiam de ce e-n stare Nolan dupa ce-am vazut The dark night, si Inception e un alt film istet. n-arunc cuvinte mari sa-i zic capodopera anului, deceniului, secolului, dar pot sa spun ca are un scenariu pentru oameni care vor sa-si foloseasca mintea in 2 ore jumate, nu sa zica senini "io n-am inteles nimic".
e mind-fucking pentru ca are o idee indrazneata, usor fortata dar pe drept acoperita, un fir epic destul de clar in ciuda multor recenzii, foarte dens, si o gramada de detalii si indicii atent plantate. pe langa efectele speciale si tinuta eleganta a situatiei si a actorilor(care atrage mult) scenariul pune intrebari la care numai creatorul poate raspunde, dar lasa o serie de indicii mai mult sau mai putin ascunse.
ce mi-a placut cel mai mult e ca se joaca cu mintea spectatorului intr-un mod mai rar intalnit, inducand piste false si ghidandu-te gresit spre cateva intrebari de suprafata, neesentiale. lucrurile care au menirea de a indica realitatea nu au de fapt nicio valoare, fiind proiectii dictate de subconstientul personajului si depind ireversibil de dorintele si temerile sale. transpunerea ideii lui Nolan in film e atent gandita fiindca se desfasoara pe un suport simplu, lesne de inteles, in niste situatii usor-imaginabile, astfel incat mintea ta poate focaliza peste ele spre adevarata esenta, mentinand o imagine de ansamblu perpetua.
marea intrebare din final are aparent 2 raspunsuri posibile, dar daca judeci atent toate detaliile intelegi ca ele nu se exclud unul pe altul ci coexista, ideea principala fiiind una de natura spirituala, bine alimentata de o serie de indicii de pe parcursul vizionarii.
nu stiu daca e neaparat nevoie de o a doua vizonare, cum zic unii, ca sa pricepi filmul, dar o reluare secventiala a povestii releva multe lucruri noi care duc spre un alt rezultat. morala nu e asa o mare scofala dar cel mai interesant e modul in care ajungi la ea. apoi, parerea mea e ca nici un regizor serios nu si-ar fi incheiat un astfel de scenariu cu un happy-end. e parca elementar s-o faca altfel.