din fotoliul meu de semi-profan sonor vad ca de ceva ani dispar distoarsele, devin din ce in ce mai timide si se-nclina in fata basilor musculosi, al clinchetelor electronico-enervante si al scratch-urilor fasaite. nu zic ca astea trei sunt noi, dar n-apareau prea mult si prea des in repertoriul trupelor clasic-instrumentale(chitara+bass+tobe). stiu ca e nevoia perpetua de schimbare, dar de ce se schimba asa masiv ceva ce mergea foarte bine si mai avea atat de multe de aratat? se electronizeaza tot, de parca am plati tribut mp3-urilor si playerelor. iar vocile, la dracu!vocile! nu mai vrea nimeni sa sune ragusit, masculin, tusit, gajait, percutant. toti se poponarizeaza ca labagiu' ala de mika. o s-ajung la un moment dat sa nu-mi dau seama daca vocalu e baiat ori fata, fiindca o sa fie o baiata. am impresia ca trupele care se nasc acum vor sa placa tuturor, fiindca li se pare prea mare riscul unui esec si-atunci aleg sa-i impace pe toti. acum cand, copii de 16 ani vor sa-si faca o trupa, cei mai mult aleg una electro-indie. dar nu asta mi-e problema. ma enerveaza ca trupele care-mi plac scot albume tot mai mediocre. si-atunci eu trebuie sa-mi gasesc alte trupe care sa-mi placa. si ce fac? ma-ntorc la alea din '60 si 80'? sau ma uit la astea noi electro-indie? daca astia o tin tot asa o s-ajung peste ceva ani sa nu mai stiu ce muzica-mi place. o s-ascult de toate. totul se schimba, toate volueaza iar eu vualez ca prostu.
deci nu eu sunt nebun, da? DA?!?!
