OK, hai să fac un mic review al Stuf-ului, pentru neparticipanţi.
Am ajuns la mare vineri seara. M-am plictisit, aşa că m-am dus să mă culc. Am adormit pe ritmuri de Urma. La “You Can Buy Me With A Coffee”. Asta ca să se înţeleagă cât îmi plac mie Urma.
Înainte, l-am ascultat pe Byron cântând prost, şi o altă trupă care aducea enorm a Travka. Asta e pentru vineri…
Sâmbătă, m-am dus de la 6, că vroiam să văd Implant. Nu mai văzusem Implant cred că de prin 2003, de la un concert din Piranha. Uimitor, nu am fost deloc dezamăgită. Implant rocked my brainz out! A meritat de 20 de ori să pierd vremea pe la Stuf de la ora 6.
După Implant, a urmat Zob. Zob au cântat prost, dar ei mereu cântă prost, aşa că nici nu are sens să dezbat subiectul. În schimb, au cântat hiturile, aşa cum numai ei ştiu. Mai au şi alte melodii înafară de hituri? Zic şi eu!?!
După Zob, am fost forţată să asist la, probabil, cea mai oribilă jumătate de oră (sau 45 de minute, cât or fi fost) din viaţa mea: Altar. Altar au participat la nu ştiu exact ce concurs de metal recent. Cică au ieşit pe locul 5. S-au dus acolo cu bani de la primărie (a Clujului, că de-acolo sunt), primărie la care lucrează ca şi consilier monsieur bass player, Teo Peter Jr. Altar cântă despre sistem şi despre cum acesta suge, o da!
După Altar, a urmat Kumm (nu ştiu exact cum, ăăă, kumm şi de ce). Deşi eu nu sunt un mare fan Kumm, şi deşi evit acest tip de encounters cu ei, nu pot să mint, am mişcat picioru’ pe Kumm. Ce mai, mi-au plăcut destul de mult. Şi chiar am avut o urmă de isterie când au început “Dictionary” (îmi place mult primul album). Dar, pentru monsieur Golden Boy de la voce: cum se presupune să te placă toate mamele de fete din lume dacă faci afirmaţii de genul “ştiu că suntem probabil cea mai gay formaţie din festival”? Of, of, şi apoi, mai şi citezi din Nirvana…
După Kumm, OCS. OCS nu este o trupă care se încadrează la Stuf. Totuşi, cineva insistă pe topicul ăsta. OCS au fost OK. Au cântat ca de obicei, melodiile de obicei, în formula de obicei, cu energia de obicei. Na. Aştept cu nerăbdare concertul de săptămâna asta. Ca de obicei.
În rest, despre Stuf? A, da: Deşi nu se făcea nici un fel de control la intrare (pentru sticle sau alte obiecte contondente, zic), la bar nu se dădea băutură decât în păhărele de plastic, “pentru siguranţa artiştilor”. Am văzut un tip cu o cârjă. O agita frenetic.
Crowdsurfing se făcea la greu. Mă rog, crowdsurfing… E mult spus. Dragii mei “hradcorişti” constănţeni, care făceaţi crowdsurfing pe Altar, crowdsurfing înseamnă ca publicul să vă poarte pe braţe, nu să săriţi ca descrieraţii de pe gard, în faţa unor oameni terifiaţi de voi, care fie se dau la o parte, fie vă prind de teamă că trupa lor preferată nu o să mai fie lăsată să cânte dacă moare vreun cretin din public căzând drept în cap. Say NO to boots + face!
Aplaud iniţiativa. Aplaud că a fost cu intrare, zică cine ce-o vrea! Aplaud budele cu hârtie igienică.
Nu aplaud bannerele de la Camel care fluturau neîncetat pe marginile scenei. Nu aplaud faptul că a fost fix lângă mare, iar briza de sfârşit de august ne-a uscat tuturor feţele (da, tre’ să te mai gândeşti şi la de-astea…). Nu aplaud treaba cu păhărelele.
